Istoria podului iubit de intelectuali în trecut

Cu o istorie de peste o sută de ani, Podul Intelectualilor din Oradea este una dintre cele mai circulate pasarele pietonale. Dacă la începutul anilor 90 acesta era tranzitat de intelectuali oraşului în zilele de azi a ajuns să fie locul preferat de cerşetori.

Istoria acestei pasarele începe după anii 1850.

„Pasarela Paralelor era un pod din lemn, care la ambele capete avea o căsuţă, iar persoanele care doreau să o tranziteze erau nevoite să plătească o para" povesteşte istoricul local  Peter I. Zoltan. În anul 1910 pasarela de lemn a fost înlocuită  cu un pod  metalic, dar care la începutul anului 1974 s-a deteriorat în urma unor inundaţii. Atunci s-a luat decizia construirii acutalei pasarele.

„În urma inundaţiilor din 1974 construcţia din fier s-a deteriorat, s-a făcut o expertiză iar specialiştii au decis că este mai util să se construiască un pod nou decât să se investească în refacerea celui vechi. Aşa s-a construit actuala pasarelă a intelectualilor" a mai spus istoricul. Balustrada podului de metal este păstrată şi azi, fiind un element care aminteşte de vechea construcţie.

Punct de întâlnire

Denumirea de Podul Intelectualilor a primit-o la începutul anilor 1990. Ideea a pornit de  la cei câţiva paşi care despart puntea de peste Crişul Repede de redacţiile unor cunoscute publicaţii bihorene din acea vreme. Paşii intelectualilor se îndreptau spre redacţia Cotidianului Crişana cel mai vechi ziar din Oradea precum şi redacţia revistei Familia, care este o instituţie culturală înfiinţată de Iosif Vulcan, la Budapesta, în 1865, având drept program răspândirea culturii române în Transilvania şi cultivarea limbii şi a conştiinţei naţionale. „Așa-numitul Pod al intelectualilor îmi provoacă vechi amintiri, nostalgii și melancolie. Dincolo de trecerile de paradă peste Crișul Repede, el a însemnat, câțiva ani, legătura cu redacția săptămînalului Gazeta de Vest, unde îmi desfășuram activitatea. Apoi mai înseamnă legătura cu revista Familia, unde am debutat sub auspiciile prietenești ale lui Radu Enescu.

După cum acest pod făcea legătura cu serafica boemă astoriană, unde făceam și desfăceam lumea. Astăzi, din păcate, trec tot mai rar pe aici, pentru că alte poduri afectiv-intelectuale s-au rupt între timp. Lumea de acum nu mai prea este legată de poduri intelectuale, ci este despărțită de tot soiul de baraje ale indiferenței și urii. Podul, pe care altădată puteai întâlni intelectualii urbei, este tot mai pustiu" îşi aminteşte Ioan F.Pop, scriitor şi eseist orădean.

Sursa: adevarul.ro/locale/oradea