Ansamblul Universitatii din Oradea – fosta Scoala de Jandarmi

Şcoala de Jandarmi a fost edificată între 1911-1913, pe Str. Universităţii, între canalul Pârâului Peţa şi Cimitirul Municipal. Se presupune, că arhitectul ar fi realizat proiectul şi pentru alte opt clădiri (cele ale spitalului), care ar fi întregit complexul şi care urmau să se ridice ulterior.
Ansamblul de clădiri a fost rezultatul mai multor variante de proiecte succesive.

Primul proiect pentru Şcoala de Jandarmi, întocmit de către Vágó József, a fost aprobat prin hotărârea Consiliului Orăşenesc nr. 8947/1911, din 16 iunie 1911. Acest prim proiect diferă parţial de complexul construit. Alte variante de proiecte au fost făcute în timp, fie de către arhitect, fie de către antreprenor. Astfel, există proiecte datate în 1912, realizate de Vágó József (în 25 iulie 1912) şi cele de execuţie semnate de către Incze Lajos (datate fie în decembrie 1911, fie în 1912), precum şi planuri de execuţie pentru diverse detalii. Concepţia generală a rămas însă aceeaşi.

Descrierea edificiului

În primul proiect din 1911, dispunerea clădirilor diferă faţă de modul în care au fost amplasate în final, fără a apărea însă schimbări radicale. Complexul de clădiri este organizat pe o parcelă sub forma unui trapez dreptunghic, care în desenele lui Vágó are laturile: 205, 292, 212 şi 245 m. Modul de aranjare a clădirilor în spaţiu dă impresia mai degrabă a unui sanatoriu, decât a unei şcoli militare. Au fost construite doisprezece pavilioane, cu o varietate mare de tipuri funcţionale. Patru clădiri principale şi pavilioanele de poartă au fost dispuse simetric în jurul unei pieţe centrale circulare - de fapt o „curte pentru exerciţii." Clădirea şcolii propriu-zise este amplasată la stradă. Pavilioanele de pază de la poartă sunt dispuse simetric, de o parte şi de alta a clădirii şcolii. Două mari imobile (denumite de arhitect, în proiect, cazărmi), care adăposteau dormitoarele elevilor şcolii şi spaţiile anexe sunt dispuse faţă în faţă, simetric, de o parte şi alta a axului central al ansamblului. Ele sunt aproape identice ca proiect, au trei aripi dispuse echidistant, la 120 de grade. Pavilionul băii, infirmeriei şi cabinetului medical a fost proiectat în ax cu clădirea şcolii, în faţa acesteia.

În afara acestui cadru, în parcul din jur se găsesc alte construcţii, tratate sub forma unor vile, de inspiraţie rustică: pavilionul comandamentului, pavilionul cantinei şi frizeriei şi patru vile destinate subofiţerilor amplasate în partea de nord a ansamblului, pe o linie paralelă cu principala clădire a şcolii. În partea de nord-vest a parcelei era amplasat un teren de gimnastică, iar între linia pavilionului băii şi cele patru vile pentru subofiţeri arhitectul a prevăzut parcele pentru grădinile de zarzavat. În proiectul din 1912, amplasarea clădirilor diferă puţin făţă de proiectul din 1911: cele două cazărmi, clădirea şcolii sunt amplasate aşa cum se văd astăzi şi apare clădirea comandamentului, precum şi una mai mică, vila comandantului, iar vilele pentru subofiţeri sunt şase, nu patru. Nici acest proiect nu este însă cel final.

Proiectul a fost realizat din însărcinarea Ministerului de Interne Maghiar, care l-a trimis Primăriei Oraşului Oradea. La ridicarea ansamblului de clădiri au contribuit mai multe firme şi antreprenori. Construirea clădirilor, coordonarea şantierului, a fost realizată de firma „Incze Lajos şi Asociatul". La data de 15 august 1913 au fost predate cele patru vile ale subofiţerilor, cantina, comandamentul, baia şi cele două pavilioane de pază de la poartă, urmate de cazărmile şi clădirea şcolii, predate în 15 noiembrie 1913.

După 1919 clădirile Şcolii de Jandarmi au fost preluate de către statul român. Acest complex de clădiri a servit în continuare unei şcoli cu acest profil. Între 1922-1933 şcoala de la Oradea a fost cel mai important centru din ţară pentru formarea cadrelor de jandarmi, de la 1 martie 1946 s-a reînfiinţat Şcoala de Ofiţeri de Poliţie la Oradea, în perioada 1950-1962 în cadrul complexului de clădiri a funcţionat Şcoala de Ofiţeri M.A.I. nr. 3 Grăniceri Oradea. În 1963 aici s-a instalat Institutul Pedagogic de trei ani, iar din 1990 s-a transformat în Universitatea din Oradea.

Campusul Universităţii din Oradea (fosta Şcoală de Jandarmi) este ultima, cea mai mare şi mai modernă lucrare a lui Vágó József din Oradea. Este cel mai complex proiect elaborat de acesta până în 1914, de care arhitectul a fost foarte ataşat, fiind unic printre realizările sale. Nefiind constrâns de limitele pe care le impun parcelele în cadrul urban, Vágó József a putut să se desfăşoare liber, creând un complex format din mai multe pavilioane cu funcţii diferite.

Stilistic, acesta se încadrează între celelalte clădiri ridicate de arhitect, în perioada de maturitate a creaţiei sale dinainte de război (vila Schiffer, Casa de vară a clubului din Lipótváros, Budapesta) şi se înrudeşte cu cele construite anterior: Palatul Moskovits, casa Darvas, ambele la Oradea, Bazarul Árkád şi Teatrul Feld (sau teatrul Városliget) din Budapesta. Acest complex de clădiri poate fi încadrat în arhitectura secesion de orientare geometrică, de influenţă vieneză.

Modernitatea şi importanţa acestui proiect este dată de concepţia organizării spaţiilor, de maniera în care sunt compuse volumele clădirilor, de plastica faţadelor. S-a urmărit în primul rând funcţionalitatea. Faţadele sunt lipsite de orice decoraţie, sunt netede, raportul gol-plin, jocul volumelor fiind cele care dau valoarea estetică. Vágó compune aici clădiri din volume geometrice clar precizate, îmbinate armonios, clădiri caracterizate prin echilibru compoziţional şi simetrie.

Deşi se caracterizează prin simplitate, ansamblul se încadrează în concepţia operei de artă totală, Vágó acordând o mare atenţie celor mai mărunte detalii. Dacă în ansamblu clădirile denotă influenţa arhitecturii vieneze prin simplitatea faţadelor, acoperişurile înalte, cu pante abrupte, amintesc de arhitectura vernaculară din Transilvania şi de clădirile realizate de Lechner Ödön. Detaliile de decoraţie sunt de influenţă lechneriană (cele din ceramică de la acoperiş) sau sunt inspirate din arta populară. Elementele unde apar motive decorative s-au bucurat de o mare atenţie: porţile, feroneria porţilor, vitralii, balustrade, pavimente, acoperişurile din ţiglă smălţuită colorată, intrările principale ale clădirilor.

Sursa: referinte.transindex.ro/enciclopedie

Bibliografie selectivă

Gerle János, Kovács Attila, Makovecz Imre: A századforduló magyar építészete. Budapest, 1990.
Moravánszky Ákos: Építészet az Osztrák-Magyar Monarchiában, 1867-1918. Budapest, 1988.
Paşca Mircea: Organizarea ansamblului Şcolii de Jandarmi din Oradea în concepţia arhitectului Vágó József. Cele Trei Crişuri. Seria a III-a. nr. 7-9 (iulie-septembrie) 2004, p. 94-101.
Paşca Mircea: Operele arhitecţilor Vágó József şi Vágó László la Oradea. Oradea, 2005.
Péter I. Zoltán: 3 secole de arhitectură orădeană. Oradea, 2003.
Péter, I. Zoltán: Nagyvárad 900 évés múltja és épített öröksége. Budapest, 2005.